Dreptul de petiţionare

 

 

Ce este petiţia?

Prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes jutețean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice. 

Condiţie de validitate: orice petiţie trebuie să fie semnată şi să conţină datele complete de identificare a petentului. Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau in considerare şi se clasează.
 
Autorităţile publice sunt obligate să răspundă petiţiei în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei în documentele autorităţii vizate, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

Din punct de vedere legal, la petiţiile prezentate personal, data petiţiei este considerată data la care a fost înregistrată la unitatea destinatară.

În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile.

Dacă petiţia este greşit direcţionată (petentul nu a ştiut care este autoritatea competentă să îi rezolve cererea), instituţia care a primit-o trebuie să o trimită în termen de 5 zile autorităţii sau instituţei în ale cărei atribuţii intră rezolvarea ei şi să informeze petentul despre aceasta. Pentru soluţionarea petiţiei de către autoritatea sesizată vor mai trece 30 de zile.

Răspunsul la petiţie trebuie să includă şi temeiul legal în baza căruia a fost formulată soluţia comunicată.
Pentru ca fiecare cetăţean să se poată folosi de acest drept, petiţiile sunt scutite de taxă.


Articolul 51 din Constituţia României
Dreptul de petiţionare

1. Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
2. Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
3. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
4. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

 
Articolul 2 din Legea 233/2002

Prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris, ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instutuţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean şi local, precum şi regiilor autonome.

 

Dacă sunteţi victima unei infracţiuni, daca aţi asistat sau aveţi cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte antisociale adresaţi-vă de îndată celei mai apropiate unităţi de poliţie. Întotdeauna cineva este pregătit să se ocupe de dumneavoastră. Timpul şi informaţiile utile ne sunt cel mai bun sprijin în lupta contra infracţionalităţii.
 
Conform legislaţiei în vigoare poliţia poate fi sesizată prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.
Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.
 
Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizica sau de o persoana juridica căreia i-a fost cauzată o vătămare sau o pagubă printr-o faptă antisocială organelor judiciare.
 
Plângerea trebuie să conţină: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă. Plângerea se poate face personal sau prin mandatar (mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii).
Plângerea poate fi făcută şi oral, situaţie în care conţinutul acesteia se consemnează într-un proces verbal de către cel care o primeşte.

De asemenea, plângerea se poate face şi de către unul din soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată pentru care s-a depus plângerea poate ulterior să declare că nu-şi însuşeşte conţinutul acesteia. Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se poate face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă (art. 222 din Codul de procedură penală).
 
Denunţul este încunoştinţarea făcută de o persoană fizica sau de o persoana juridica, despre săvârşirea unei fapte antisociale. În acest caz, spre deosebire de plângere, persoana care face denunţul nu a suferit nici o vătămare sau pagubă, ea sesizează doar faptul că altcineva a fost victima unei asemenea fapte.

În ce priveşte conţinutul denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.
Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta trebuie, de asemenea, consemnat într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut (art. 223 din Codul de procedură penală).

 

Sfaturi pentru prevenirea furturilor din locuințe

 

  • uşa de acces în locuinţă trebuie să fie solidă şi prevăzută cu cel puţin două încuietori, cu chei diferite, lanţ de siguranţă şi vizor;
  • întăriţi tocul uşii de acces în zona sistemelor de închidere cu o armătură metalică;
  • montaţi, dacă este posibil, o a doua uşă de acces în locuinţă care să fie prevăzută cu aceleaşi sisteme de închidere;
  • montaţi un interfon la intrarea în bloc sau un sistem de închidere la care să aibă acces doar locatarii blocului;
  • dacă aţi pierdut una dintre chei înlocuiţi imediat încuietoarea, acest lucru este recomandat şi în cazul unui schimb de locuinţă;
  • când sunteţi acasă asiguraţi uşa cel puţin cu lanţul de siguranţă, astfel vă protejaţi de musafirii nepoftiţi;
  • un iluminat corespunzător pe casa scării blocului şi în jurul acestuia sporeşte siguranţa locuinţei dumneavoastră;
  • nu ezitaţi să întrebaţi persoanele necunoscute pe care le sesizaţi în spaţiile comune ale blocului pe cine caută, chiar alertaţi mai mulţi vecini ; aceste întrebări descurajează posibilii infractori;
  • când sunteţi în locuinţă şi sună cineva la uşă, înainte de a deschide, întrebaţi cine şi uitaţi-vă pe vizor;
  • nu permiteţi accesul în locuinţă persoanelor care vând ori cumpără diverse produse sau se oferă să presteze diferite servicii;
  • nu faceţi publică plecarea dumneavoastră de la domiciliu, rugaţi vecinii de încredere să vă supravegheze locuinţa. Procedaţi la fel şi dumneavoastră când aceştia sunt plecaţi;
  • un aparat radio lăsat pornit poate îndepărta un posibil infractor;
  • asiguraţi ferestrele cu gratii metalice, mai ales dacă locuiţi la parter; astfel aveţi un plus de siguranţă;
  • instruiţi-vă copiii ca atunci când sunt singuri acasă să nu deschidă sub nici un motiv uşa de acces în locuinţă persoanelor străine care spun că sunt trimişi de părinţi pentru a le da diverse obiecte;
  • anunţaţi imediat Poliția - Telefon 112 atunci când observaţi că persoane străine de imobil ies din scările blocului cu bagaje voluminoase sau că scot pe ferestrele apartamentelor de la etajele inferioare diverse bunuri. Rețineți cât mai multe semnalmente ale acelor persoane şi dacă este cazul marca, numărul de înmatriculare şi culoarea autoturismului folosit de aceştia.

 


Acestea sunt doar câteva dintre principalele măsuri de prevenire care sunt puţin costisitoare, dar au o eficienţă foarte mare, şi
 
Nu uitați: 

  • dacă sesizaţi o spargere anunţaţi imediat Poliţia;
  • nu pătrundeţi într-o locuinţă a cărei uşă a fost spartă sau forţată, deoarece puteţi şterge urme esenţiale pentru prinderea autorilor;
  • furnizaţi toate datele pe care le deţineţi în legătură cu o eventuală spargere. Indiferenţa dumneavoastră nu face decât să îngreuneze identificarea infractorilor, care între timp vor comite astfel de fapte şi pot sparge chiar casa în care locuiţi. 


Apelați cu încredere la Poliție ori de câte pri considerați că este necesar.
Noi vă vom sprijini.
Apelul de urgență este 112.


În perioada estivală

Dacă întreaga atenţie vă este concentrată pentru pregătirea plecării, nu pierdeţi din vedere faptul că locuinţă dvs. va rămâne "singură". Dacă doriţi ca la reîntoarcerea din concediu să nu aveţi surprize neplăcute, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

  • Intrarea în locuinţă este prevăzută cu o uşă suficient de solidă?
  • Balconul şi ferestrele sunt asigurate împotriva efracţiei?
  • Uşa de acces are încuietori de siguranţă pe care să le folosiţi numai în timpul absenţei de lungă durată?
  • Locuinţa dvs. este prevăzută cu un sistem de alarmă?
  • Aţi lăsat obiectele de valoare şi banii lichizi într-un depozit bancar?
  • Aveţi o persoană de încredere căreia să îi încredinţaţi supravegherea locuinţei în perioada cât lipsiţi?
  • Dacă da, atunci rugaţi-o să facă ce este necesar pentru ca absenţa dvs. să nu fie observată (ex. să vă ridice corespondenţa sau eventualele obiecte care vă sunt livrate periodic la domiciliu).
  • Aţi discutat despre plecare numai cu persoanele apropiate?
  • Puneţi lucrurile în cât mai puţine bagaje astfel încât încărcarea lor în autoturisme să dureze cât mai puţin timp?
  • În plus, este indicat ca, în funcţie de posibilităţi, să încheiaţi un contract de asigurare a bunurilor cu o firmă de specialitate.


Dacă vecinii dvs. sunt cei plecaţi în concediu şi observaţi ceva suspect la apartamentul lor (persoane necunoscute, urme de forţare, etc.) telefonaţi de îndată la 112 sau la cea mai apropiată secţie de poliţie. Cu cât aceasta este anunţată mai repede, cu atât şansele de a prinde infractorii şi de a recupera bunurile sunt mai mari.